Constituția din 1923: cum a fost adoptată, ce drepturi garanta și ce a schimbat
Constituția din 1923, promulgată de Ferdinand I după Marea Unire: cum a fost adoptată, ce drepturi garanta, ce a adus nou și cât a fost în vigoare.

Constituția din 1923 este legea fundamentală adoptată după Marea Unire, prin care România a devenit, juridic, un stat național unitar. A fost promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923 și a rămas în vigoare până în 1938. Mai jos găsești cum a fost adoptată, ce drepturi garanta, ce a adus nou și de ce este considerată și azi un reper.
Ce este Constituția din 1923 și de ce a fost nevoie de ea
După 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Vechiul Regat. Noul stat avea însă legi diferite în fiecare provincie, iar Constituția din 1866 fusese scrisă pentru o țară mult mai mică. Era nevoie de un text care să unifice legislația și administrația.
Curtea Constituțională a declarat 2023 anul centenarului Constituției României întregite și a descris adoptarea ei ca pe un moment singular al istoriei constituționale: ea a consolidat proiectul național al unui stat român unificat.
Primul articol spune: „Regatul României este un Stat național unitar și indivizibil.” Articolul 4 împărțea teritoriul, din punct de vedere administrativ, în județe, iar județele în comune. Organizarea pe județe a rămas până azi, chiar dacă astăzi vorbim și despre regiunile de dezvoltare ale României, care au alt rol.
Te-ar putea interesa și
- Prin ce tari treci din Romania pana in Germania?
- Cat costa Netflix in Romania?
- Is Romania in the EU?
Cum a fost adoptată Constituția din 1923
Partidul Național Liberal a venit la guvernare în ianuarie 1922 și a câștigat alegerile din martie 1922. Noile camere au primit rol de Adunare Constituantă. Au existat patru anteproiecte (al liberalilor, al Partidului Țărănesc, al lui Romul Boilă și al lui Constantin Berariu), iar textul adoptat a pornit de la cel liberal.
| Data | Ce s-a întâmplat |
|---|---|
| 19 ianuarie 1922 | PNL preia guvernarea |
| martie 1922 | alegeri; noile camere primesc rol constituant |
| 5 martie 1923 | proiectul ajunge la Adunarea Deputaților |
| 26 martie 1923 | votul Adunării Deputaților |
| 27 martie 1923 | votul Senatului |
| 28 martie 1923 | promulgarea, prin Decretul regal nr. 1360 |
| 29 martie 1923 | publicarea în Monitorul Oficial nr. 282 și intrarea în vigoare |
Adoptarea a fost contestată. Partidul Național Român și Partidul Țărănesc au susținut că parlamentul ales în 1922 nu avea mandat de Adunare Constituantă. Pe 9 martie 1923, Iuliu Maniu a citit un manifest în acest sens. Un studiu publicat în revista juridică a Universității Sapientia arată că opoziția nu a reușit totuși o acțiune comună, iar textul a fost votat aproape unanim de camere. Disputa a privit mai ales procedura, nu conținutul.
Alte explicații despre instituții și proceduri găsești în categoria politică.
Textul are 138 de articole, grupate în 8 titluri, ca și cel din 1866. O parte importantă a articolelor a fost preluată din vechea constituție, unele neschimbate, altele adaptate.
Ce drepturi garanta legea fundamentală din 1923
Titlul al II-lea, despre drepturile românilor, a fost unul dintre cele mai importante. Câteva prevederi:
- Egalitatea (art. 7 și 8): religia, originea etnică și limba nu împiedicau exercitarea drepturilor civile și politice; nu se admitea nicio deosebire de naștere sau de clasă socială.
- Libertatea conștiinței (art. 22) era „absolută”. Statul garanta tuturor cultelor aceeași libertate. Biserica Ortodoxă era numită „dominantă”, iar cea greco-catolică avea întâietate față de celelalte culte.
- Învățământul primar (art. 24) era obligatoriu și gratuit în școlile statului.
- Libertatea presei (art. 25): cenzura era interzisă, iar ziarele nu puteau fi suspendate.
Formula despre culte a fost un compromis negociat în Senat, în martie 1923, după cum arată un studiu din revista Acta Marisiensis a universității din Târgu Mureș.
Libertatea de a publica ideile a contat mult în anii care au urmat. Perioada interbelică a fost una bogată pentru literatura română, iar presa și editurile au lucrat fără cenzură prealabilă. Este aceeași libertate de care depinde și astăzi orice discuție despre scriitori români contemporani și despre ce se publică.
Ce a adus nou: proprietatea, subsolul și controlul legilor
Constituția din 1923 nu a fost doar o copie extinsă a celei din 1866. Câteva schimbări au rămas în istorie:
- Proprietatea (art. 17) era garantată, dar nu mai era descrisă ca „sacră și inviolabilă”. Exproprierea era permisă pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubire dreaptă și prealabilă. Așa au primit statut constituțional reformele agrare de după război.
- Subsolul (art. 19): pentru prima dată, zăcămintele miniere și bogățiile subsolului au devenit proprietatea statului. Concesiunile nu puteau fi perpetue.
- Controlul constituționalității (art. 103): numai Curtea de Casație, în secții unite, putea judeca dacă o lege respectă Constituția. O lege neconstituțională nu era anulată, ci declarată inaplicabilă în procesul respectiv.
- Judecătorii (art. 104) erau inamovibili, în condițiile fixate de lege.
- Consiliul Legislativ (art. 76) era un organ consultativ, care trebuia întrebat la proiectele de lege, cu excepția creditelor bugetare.
La centenar, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție a subliniat, într-o declarație preluată de Agerpres, că textul a consacrat inamovibilitatea judecătorilor și controlul constituționalității legilor.
Sfat: Dacă citezi Constituția din 1923 într-o lucrare, menționează articolul și sursa oficială: Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923. Numerotarea articolelor diferă de cea din Constituția actuală, așa că nu le confunda.
Cum erau organizate puterile: Regele, Parlamentul, alegerile
Toate puterile statului emanau de la națiune (art. 33). Puterea legislativă era exercitată împreună de Rege și de Reprezentanța națională, formată din Senat și Adunarea Deputaților (art. 34). Regele numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile (art. 88). Constituția actuală a schimbat raportul: Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, care îl poate demite printr-un vot asupra moțiunii de cenzură.
Adunarea Deputaților era aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și obligatoriu, cu reprezentarea minorității (art. 64). În practică votau doar bărbații: drepturile politice ale femeilor urmau să fie stabilite prin legi speciale. Senatul avea senatori aleși (alegătorii trebuiau să aibă cel puțin 40 de ani) și senatori de drept, precum moștenitorul tronului, mitropoliții, episcopii și președintele Academiei Române.
Cât a fost în vigoare și ce a rămas din ea
Articolul 128 spunea că Constituția nu putea fi suspendată, nici în total, nici în parte. Cu toate acestea, în februarie 1938, regele Carol al II-lea a impus o nouă constituție, aprobată prin plebiscit, iar textul din 1923 a fost abrogat. După 23 august 1944 a fost repus parțial în vigoare, până la proclamarea republicii, pe 30 decembrie 1947.
Textul nu a fost uitat. În decembrie 1989 circulau extrase din Constituția din 1923, care le aminteau oamenilor de drepturile lor. Constituția din 1991 se inspiră, în spirit, din cea interbelică. Ea a fost revizuită în 2003, înainte de aderarea României la UE, dar principiile de bază, precum statul național unitar și separația puterilor, au rămas.
Te-ar mai putea interesa și
- Sculptori romani contemporani
- Cum s-au schimbat la fata bancnotele romanesti
- Care sunt principalele semne şi simptome ca laptele praf al copilului trebuie schimbat?
Întrebări frecvente
Când a fost adoptată Constituția din 1923?
A fost votată de Adunarea Deputaților pe 26 martie și de Senat pe 27 martie 1923, promulgată pe 28 martie și publicată în Monitorul Oficial pe 29 martie 1923.
Câte articole are Constituția din 1923?
Are 138 de articole, împărțite în 8 titluri.
Cine a semnat Constituția din 1923?
Regele Ferdinand I, prin Decretul regal nr. 1360 din 28 martie 1923.
Femeile aveau drept de vot după Constituția din 1923?
Nu pentru alegerile parlamentare. Constituția lăsa drepturile politice ale femeilor pe seama unor legi speciale.
Până când a fost în vigoare?
Până în februarie 1938, când a fost înlocuită de constituția lui Carol al II-lea. A fost repusă parțial în vigoare după 23 august 1944 și abrogată definitiv odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947.








Comentarii
Niciun comentariu încă. Scrie primul!
Lasă un comentariu
Comentariile sunt moderate înainte de publicare. Toate câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Răspunzi lui ·